Ce inseamna prietenie...

 Pentru ca nu am avut nicio idee despre ce sa scriu, m-am gandit la faptul ca anul acesta am implinit 12 ani de prietenie cu Dana,asa ca m-am gandit sa dedic aceasta "editie" -ca sa-i spun asa- prieteniei.

     Prietenia inseamna sa ai alaturi o persoana care sa te inteleaga,sa te ridice atunci cand esti la pamant,sa te accepte asa cum esti.Nu multi au norocul sa intalneasca asa ceva,pentru ca ,prietenia adevarata este un lucru destul de rar in ziele noastre.O prietenie presupune dedicare,timp si mai ales respect.E reteta unei prietenii de durata.Faptul ca esti sincer cu prietenii tai este un lucru de admirat,bineinteles, atat timp cat nu spunem ceva care ii poate rani.

    Un prieten este ca o doza de incredere care iti este administrata atunci cand ai mai mare nevoie.E ceva indispensabil vietii noastre,chiar daca unii au impresia ca se poate si fara ei.Gresit! Adevarul este ca nu! Si pana si acei oameni recunosc intr-un sfarsit ca viata e pustie fara ei.

    Gandeste-te pentru o secunda cum ar fi viata fara ei....Ai fi ca o carte goala.Nu ai avea o poveste,amintiri,ganduri...nu ai avea nimic.Cum ar fi daca,in mijlocul noptii,cand esti ingropat in ganduri si nu poti sa dormi,sa nu ai pe cine suna si sa-i spui ce ai pe suflet?Ai aduna durere,stres si ganduri in suflet pana cand,inevitabil,ai sa plangi singur,ai sa ajungi sa vorbesti singur,jucand astfel in acelasi timp si rolul prietenului.Dar tot degeaba daca nu-i simti prezenta,daca nu-i simti mangaierea care alina orice durere indiferent de provenienta ei.

    La randul meu am prieteni foarte apropiati,pe care-i iubesc,si pe care-i pretuiesc.Fac tot posibilul sa ii tin aproape de mine,dar oricat as incerca,unii se indeparteaza singuri fara ca eu sa pot riposta.Asta e,poate mi-a fost menit sa vad cum tot pleaca....

.......

 Toamna...cel mai urat,ploios si mohorat anotimp din an.E anotimpul melancoliei,a tristetii.....

Ma gandeam la unii oameni,care poarta mereu acest anotimp in suflet.Imi imaginez doar cat de pustie e viata lor,cat de chinuitoare poate fi o singura zii din viata lor.Sunt oameni care traiesc din trecut.Un trecut frumos,un trecu fericit,un trecut in care primavara era prezenta in fiecare moment in sufletele lor,sfarsit din pacate in eterna toamna....

 Dar de ce nu gasesc puterea sa treaca peste asta?De ce se tortureaza permanent cu acele frumoase amintiri dar in acelasi timp dureroase?De ce?De ce sa nu treci peste,la un alt nivel,si sa-ti aduci aminte cu placere de acele momente,nu sa constituie mereu o sursa de durere.E si normal sa oftezi cand iti aduci aminte de vremurile bune,petrecute alaturi de prietenii vechi,dar de ce sa traiesti numai din asta?Daca faci asta,nu ai cum sa readuci lucrurile la normal.Din pacate.....

   Amintirile sunt hrana pentru suflet,asa ca de ce sa nu ne facem cat mai multe?Poate ca totul a fost o lectie,din care am avut mult de invatat.,pentru ca in viata totul se intampla cu un scop.Nu stim care e acela,dar continuam sa luptam pentru el,si sa mergem prin vant si ploaie,sa induram pe tot timpul calatoriei pentru un lucru total necunoscut.Tot ce trebuie sa facem e sa fim tari si sa iesim mereu cu capul sus.

    Poate, candva,undeva o sa ne gasim locul unde apartinem si atunci toate amintirile si gandurile negre se vor transforma in cenusa.......