22 mai 2011

Atunci cand Prezentul ramane in urma.

Soarele a ars mai tare ca niciodata, vantul fosnea frunzele copaciilor imensi, sunetul apei parea o simfonie in linistea padurii.Stateam cu picioarele aninate deasupra prapastiei uitarii.Eram atat de aproape sa-mi dau drumul in ea,dar ma uitam pur si simplu in jur.In fundal se auzea muzica fericirii,facandu-ma sa retraiesc mementele dulci in doar cateva secunde pe cand un  fluturas multicolor imi adusese in zborul lui lin o revelatie : cu totii stim ca aceste insecte superbe traiesc minim cateva ore, deci in concluzie tot ceea ce e frumos dureaza putin. Acest gand ma asfixiase, si tot ce faceam era sa stau la marginea prapastiei si sa lacrimez.Ma tot uitam in jur sa vad ceva care sa ma opreasca,ma uitam dupa Trecut.Asteptam sa-l vad venind linistit aratand perfect ca intodeauna.Dar asteptam in zadarn ,pentru ca in zare nu se vedea nimic altceva decat un drum pustiu.Prapastia ma ademenea cu vorbe dulci , auzeam soaptele ei.Eram atat de tentata sa sar incat nu mai gandeam, cand , am vazut o carare luminata de soare ce imi promitea o viata noua,puterea de a trece peste rautatea celor din jur.Era cararea Indiferentei.Si atunci m-am gandit :"Cui ii pasa cate lacrimi vars?Cui ii pasa ca mie imi pasa?Nimanui.De ce nu as merge pe acea carare?De ce sa nu fiu si eu indiferenta?"Fara sa ezit, am pasit timida catre carare, promitandu-mi ca o iubesc mereu Trecutul si ca nu o sa-l regret,dar o sa-l las in urma caci in fata mea se afisa un nou orizont ce promitea alinare.Inainte de a pasi in lumina calda a soarelui o mana rece ma prinse-se de incheietura.Am intors curioasa privirea si am vazut Prezentul.Superficial,ironic,hidos,rece si cu o privire goala.Lacrimile imi curgeau fara oprire purtand in ele o ura si un dispret de neimaginat.Dieferenta dintre Trecut si Prezent era atat de drastica incat uram Prezentul din tot sufletul pentru ceea ce devenise.M-am tras din stransoarea lui zambindu-i ironic stergandu-mi lacrimile si pasind pe carare.
Privind pentru ultima oara in urma am vazut cum Prezentul disparea incet in fum.Un final sec precum structura lui.

12 mai 2011

Cer senin.

De mult nu am mai privit un cer atat de senin.Puritatea cerului, norii aproape inexistenti,linistea pe care o insipira,toate astea ma fac sa ma gandesc la copilarie.Un cadru perfect,relaxant, pur,inocent,o lume a fericirii.Acest cer senin e ca o oglinda a copilariei. Soarele stralucitor e zambetul lipsit de griji ce il afiseaza pe chipul perfect ,fericirea li se citeste in ochii inocenti ce n-au cunoscut durerea,dezamagirea.Cand ii privesc,  mi se afiseaza pe chip un zambet larg, retraind intr-o secunda anii copilariei.Nu ai cum sa nu te uiti la ei, zburdand fara sa oboseasca, razand cu pofta, si sa nu te intrebi : "Oare, copilul din mine unde e?".Cand te privesti in oglinda nu vezi decat un trup maturizat,un chip secatuit de griji,uitat de fericire, nise ochi care se reflecta prin tristetea lor si care au uitat sa surada de fericire, ci doar au numarat lacrimi.Ai uitat insa ce se ascunde in tine.Ai uitat ce ai in adancul sufletului tau.Uita-te cu atentie si ai sa gasesti o comoara ce inca sta sa fie redescoperita.E copilaria!
E in fiecare dintre noi, e in fiecare zambet sincer, e in fiecare lacrima de bucurie.Tot ce trebuie sa faci, e sa nu uiti ca exista,pentru ca ea  nu a uitat pe nimeni:"Batranetea este cea mai oribila parte din viata,de aceea Dumnezeu le-a dat celor batrani mintea copiilor" [Garbert Ibraileanu]

8 mai 2011

Pentru ca tu, esti TU.

  • Pentru ca ,tu esti tu!
  • Pentru ca nu ar trebuii sa-ti pese de comentarii venite de la oameni care nu se vad pe ei insasi.
  • Pentru ca ti-e bine cum esti
  • Pentru ca plangi cand vrei, cat vrei, din ce motiv vrei.
  • Pentru ca ai puterea sa te iei peste picior si sa iesi cu capul sus din orice incurcatura.
  • Pentru ca esti mandru ca esti asa, ca esti cum te numesc altii"un ciudat".
  • Pentru ca vrei sa stii mai multe, si nu te lasi influentat de comentarii ce incurajeaza prostia si incultura.
  • Pentru ca te imbraci cum vrei si cum te simti tu mai bine.Nu dai 2 bani pe faptul ca altii nu te cred"fashion".
  • Pentru ca traiesti din trecut, din prietenii adevarate si din amintiri nemuritoare.
  • Pentru ca ai suflet si o inima pura.
  • Pentru ca nu esti fals.Tu nu ai o mie de masti, o mie de caractere adaptate fiecarei lumi.
  • Pentru ca nu apartii unei lumi din plastic,unde cuvantul "prietenie" e doar un termen ce se pastreaza pana la urmatoare barfa auzita.
  • Pentru ca tu apreciezi lucrurile marunte ,venite din suflet.
  • Pentru ca nu vrei sa iesi in evidenta,tie ti-e bine in coltisorul tau intunecat ,propria ta lume unde tu esti ce esti, unde poti face ce iti spune sufletul, unde te poti descarca sufleteste in ce mod vrei.
  • Pentru ca te bazezi pe 2-3 prieteni pentru ca ai face orice.Nu ai zeci de "prieteni" care nu stiu nici macar cand e ziua ta, sau alte lucruri elementare.
  • Pentru ca faci ce simti.
  • Pentru ca esti sincer cu tine si cu cei din jurul tau.
  • Pentru ca nu te vei schimba in functie de ce vor altii.
  • Pentru ca m-am scarbit de critici, schimbari,perfectionisti si "perfecti"!
  • Pentru ca exista o mie de motive sa fi mandru ca esti TU!
 Am inceput sa scriu cu gandul ca scriu cum sunt eu, dar am realizat ca mai sunt si altii care sunt la fel de "ciudati" ca si mine.Poate ca nu mi-a spus nimeni acest lucru, ca sunt ciudata, dar ma simt mai diferita de ceilalti.Asta pentru ca sunt construita sa fiu inchisa, pesimista, de cele mai multe ori intr-o stare de deprimare cauzata de o "necauza",implicata in ceea ce fac, poate de prea multe ori sufletista si buna[scuzati-mi modestia] cu cei care , recunosc, ma mai folosesc.
Dar asta e, sunt mandra ca sunt eu si nu sunt altcineva.N-am idealuri in viata, modele de urmat, am propriu stil dupa care ma ghidez.

3 mai 2011

Schimbari, dezamagiri.Mergem mai departe

 Nu am mai scris un cuvant in aceasta lume de ceva timp.Am fost secatuita de inspiratie iar timp de vegetatie abia daca am avut.Si acum, se pare ca inspiratia ma invaluit din nou, oferindu-mi puterea sa explic tot ce se intampla cu mine.

  In ultimele zile, am vazut fetele adevarate ale oamenilor ascunse sub masti perfect finisate, perfect agreabile.Poate ca de unele nu mi-a pasat, iar adevarata lor fata nu ma deranjat sau dezamagit absolut deloc, la unele chiar ma asteptam sa fie diferite de cum le vad eu, si spunand diferit ma refer la ceva ce mi se pare mie a fi dispretuitor si enervant.Dar[exista si un dar, mereu exista un "dar"], am avut si neplacerea de a vedea oameni la care am tinut, de care mi-a pasat, oameni in fata carora mi-as fi lasat orgoliul acasa , schimbati radical, de nerecunoscut.Le spun "oameni cu vesminte noi".De ce?Ei bine nu stiu chiar foarte bine, nu am o explicatie foarte buna, dar pe aceste"vesminte" le aseman cu fetele lor.Am ramas uimita[si nu intr-un mod bun] de ce am vazut si de ce am auzit.La inceput, am negat cu toata inima cele auzite , am fost intr-o perioada de negare, dar, cum mintea omului obisnuieste sa prelucreze informatile primite si cum e el capabil sa dea un verdict :adevarat sau fals, si eu dupa nopti gandite si dovezi primite, am acceptat.Ma durut, poate ca inca ma doare,dar inchei o etapa .Imi e greu sa accept acesti straini, pe care nu ii mai cunosc, asa ca mai bine plec de tot din vietile lor cu capul sus si cu privirea catre un nou orizont.

Aceste schimbari, aceste dezvaluiri, ma schimba.Poate ma grabesc sa spun, dar am invatat din ele.Am crescut din cauza lor,am capatat probabil o alta structura.Si cine stie, poate ca aceste dezamagiri impreuna cu durerile provocate ne schimba viata in mai bine, ne elibereaza de ceva ce nu ne foloseste.
In urma a tot ce a fost,raman vesnicele amintiri ce se vor stinge pe masura ce eu nu voi mai privi in trecut.


                          Si voi?Cum treceti peste schimbarile persoanelor la care tineti?V-au durut?