Acasa

Ne-am impotmolit viata in grijile de zi de zi,ne-am inecat zambetul cu vesti proaste, ne-am intristat ochii cu imaginile terorii ce ne inconjoara.Si am vrea sa evadam, sa plecam undeva departe de tot, undeva unde grijile sa dispara si sa fim constienti doar de lucrurile bune ce ni se intampla.Poate ca unii dintre noi s-ar gandi sa plece pe o insula   indepartata,relativ scumpa, unde oamenii petrec fara sa tina cont de notiunea timpului.Dar eu ma gandesc la un sigur loc : acasa! Acest acasa pentru mine inseamna un sat destul de retras de care sunt foarte atasata :Romosel.Nu ma mir ca nu ati auzit de el, pentru ca asta e una dintre calitatile lui, e linistit si lipsit de evenimente innebunitoare.M-am gandit sa scriu de multe ori despre el, dar intotdeauna am avut altceva de facut.
Am copilarit acolo,am invat sa merg acolo, am rostit primele cuvinte acolo si am invatat sa respect.Si nu stiu daca e asta motivul care ma face sa ma simt asa de bine si asa de libera.Defiecare data cand ajung acolo ma eliberez de orice grija[ma rog, cam ce griji am putea avea la varsta asta] si uit ca au fost si lucruri neplacute.
Cred ca fiecare dintre noi avem un astfel de loc,un refugiu.Un coltisor doar al nostru in care intalnim pacea si linistea.

                       Imaginea satului suprinsa de undeva de pe un deal. A fost ziua in care am vazut pentru prima oara cat de frumoase sunt imprejurimile,si deasemenea prima zi in care am simtit teama de a nu a mai iesi din padure si prima zi in care aproape ne-am pierdut.

 

Nu mai trebuie sa spun cat ador inceputul de toamna acolo!

Iarna.Intr-o zi de sanius care s-a lasat cu vanatai.

                     Urmele sangerii lasate de un apus de soare  intr-o zi friguroasa de Ianuarie [poza e facuta dupa ce m-am imprastiat pe jos : stare aeriana + gheata = durere infernala in zona fundului]

Si poate ca nu se intampla cine stie ce acolo, si nu am parte de lucruri palpitante, dar am parte de momente alaturi de cei dragi si de liniste.

Inapoi in timp

                                         "-Poti cumpara ziua de ieri?

                                          -Nu!Daca as putea as face-o!"

Visul oricarui om din zilele noastre : acea masina uimitoare care sa ne poarte in cele mai fericite momente din vietile noastre.Sa ne redaruiasca caldura momentelor cu soare,imaginile zambetelor pure si lipsite de griji, sa ne faca sa resimtim intensitatea celor mai frumoase amintiri.

Sunt unele lucruri ce ne-au scapat de-a lungul timpului,lucruri care au mai multa importanta acum decat atunci cand au avut loc si tocmai lucrurile acelea le vrem inapoi.Caldura unei imbratisari,clipe de fericire pe care nu le-ai gustat ,un rasarit de soare absolut superb pe care nici nu l-ai observat,si multe alte lucruri aparent minore dar pline de farmec si intelesuri.Aici apare dorinta uriasa de a da timpul inapoi, de a indrepta lucrurile, de a face totul bine.Ar fi atat de bine sa avem la dispozitie cateva materiale cu care sa construim acest vis si sa-l face realitate.Dar e doar un lucru care face parte din categoria "Daca...",un alt lucru atat de ireal dar atat de bun si util pentru fericirea si implinirea noastra.

Si ne e asa de greu sa acceptam ca s-au scurs atatea clipe de fericire printre degete,atat de usor si atat de brusc,ramanand doar cu regrete si sperante.Timpul nu se mai intoarce,lucrurile niciodata nu sunt la fel iar oamenii nici atat.

E tot ceea ce poti constata...

P.S : sunt oficial filolog!