(Era şi timpu să revin.Deşi nu cred ca mi-a dus cineva dorul,sau ca mi-a simţit cineva lunga absenţă.)
În lumea mea nu a intervenit nimic nou.Poate doar o etapa fireasca din viaţa unui om : liceul.Am auzit multe lucruri despre această lume viu colorată,plină de controverse şi multă multăăă dramăă?Nu ştiu,încă nu am intrat cu totul în această lume.
Aş spune ca am intrat intr-o junglă.Unde toate specimenele rasei umane se adună intr-un singur loc şi işi stabilesc relaţi şi se formează ca şi oameni.În fiecare pauză vad atâtea chipuri şi tot atâtea măşti.Nu spun măşti pentru că unii ar vrea să-şi ascunda propria fire.Nu.Încetez să spun asta.Am învăţat ca fiecare poartă fără să vrea o masca.Aşa că refuz să-i mai numesc falşi pe cei cu măşti,pentru că m-aş numi şi pe mine o falsă.
Vreau sau nu,port o mască atunci când vreau să acopăr o lacrimă cu un zâmbet.
Şi în timpul acestor patru ani ne vom schimba măştile de nenumărate ori.Ne vom schimba caracterele,modul de gândire,stilul de viată de milioane de ori,până o să ajungem la slefuirea perfectă.Că vom deveni nişte diamante sau doar nişte pietre menite să fie călcate in picioare,depinde de fiecare.Ne croim drum către abisul grijilor, adică lumea adultă.Nu ma îndoiesc că nu există fericire şi acolo,sunt sigură că vom întâlni fericiri nebănuite,dar momentele pure fara de griji,or să rămână blocate în perioada aceasta.Scuza-ti-mi nota aceasta prea profundă de melancolie prematură,dar aşa sunt eu.Mă preocupă prea mult ce o să fie în viitor.Şi crede-ti-mă,că acest lucru îl consider un mare defect.Mă seacă.
