Poate te intrebi ce mai fac, poate nu, cert e ca comportamentul tau imi da de inteles ca nu.Cred ca deja m-am obosit sa ma intreb de ce, sau sa ma gandesc cu ce am gresit sau sa ma critic si sa-mi repet la infinit regretele.Tu nu le auzi, n-ai cum, dar eu da
Eu sunt la fel si totusi diferita.M-am schimbat, mai facut defapt sa ma schimb.Datorita tie am vazut unele lucruri, dar dupa cum vezi, nu mai esti aici ca sa vezi asta si sa-mi spui "Bravo, ma bucur!"Oamenii se maturizeaza, la fel si eu.Am alt comportament si o alta gandire mult mai complexa de cand nu mai mai vazut ultima oara bine sufleteste.Poate te-ai bucura daca ai stii, dar nu ai de unde.Cred ca deja ai vazut ca iti simt lipsa ca si prieten!Sau, stai!Nu mi te mai consideri prieten? Daca asa e, nu am nimic sa-ti reprosez.Nu sunt mereu langa tine, nu ne vedem ca sa vorbim despre orice, am putea spune ca e doar o prietenie virtuala. Dar te-ai cam prins de inima mea, si in ciuda distantei ramai acolo ca si prieten. Ciudat?Nu, asa sunt eu, ma atasez prea repede si fara rost.
Sincer mie dor de tine, si probabil o zic fara rost.Tu nu citesti asta, nici macar nu stii de existenta acestei lumi create de mine!Nici nu vreau sa stii.Si prin aceasta scrisoare fara raspuns , iti spun ca te las sa pleci!Poate lipiciul ce mi te leaga de inima o sa isi piarda puterea si o sa te desprinda.Imi pare rau, dar e acelasi lucru ca si situatia prezenta, doar ca nu mai sufar!Multumesc pentru lectile date, nu o sa te uit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu