Pic,pic,pic...se aud doar stropii de ploaie si sunetul tastaturii.Ploua, ploua...
Si ploua...
Si, am mentionat ca ploua?
Da ,ploua!
Si pe obrajii mei ploua cu lacrimi fierbinti,lacrimi ce se usuca si lasa urme.Lacrimi ce nu ar trebuii sa existe, nu acum cand sunt atat de determinata sa rad si sa ma distrez.Dar cine se poate opune dorintei sufletului care vrea sa planga si sa nege, si sa zbiere si sa se descarce?Ei bine, eu nu ma pot opune.
Asa ca , norii s-au adunat deasupra mea si incep sa suspine si sa impiedice soarele sa ma mangaie.Mereu am asemanat sufletul omului cu cerul : cand e soare, e bine, e caldura si e fericire, cand ploua e frig, e mohorat si e tristete.Am observat asta in sutele de dati in care am privit in nestire cerul, incercand sa patrund in tainele lui.Mare lucru nu am obtinut decat alte teorii si alte viziuni asupra unor lucruri.
Si stiu ca dupa aceste zile pline cu nori, soarele va aparea[Cuz' after the rain is sun!]Dar oare razele soarelui vor putea patrunde in sufletul meu atat de mult incat sa il lumineze si sa-l incalzeasca?Si imi gasesc instantaneu raspunsul :rabdare!Am sa gasesc in final cufarul cu fericire,desi stiu ca imi este imposibil, deoarece fericirea mea consta in ceea ce era odata.Esenta fericirii mele consta in puritatea momentelor ce au trecut asa de repede pe langa mine.Nu am apucat sa rad cum trebuie, nu am apucat sa iubesc corect, nu am apucat sa apreciez la adevarata valoare.
Dar parca si aud : nu te mai plange, ai o viata in fata!Traieste-o!
Ce pacat, constiintele mele se afla intr-un conflict : Trecut vs. Prezent/Viitor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu