Am lipsit ceva timp din lumea asta virtuala.Cred ca mi-a prins bine putin timp departe de tot.
Dar e gol, totul e fara sens.Nu stiu cum trec zilele astea asa repede, nu stiu de ce nimic nu mai capata un sens, nimic nu mai are valoare in ochii mei.Am aceeasi rutina, imi stiu zilele pe de rost. Nu e nimic special, nu e absolut nimic. E gol.[Nu culoare, nu amintiri, nu rasete, nu TU].
Pe langa faptul ca habar nu am ce naiba am facut zilele astea, am un ghiveci de sentimente din care nu pot sa descifrez absolut nimic.Urasc ca iubesc dar iubesc ca iubesc, urasc distanta[vorbind de cea sufleteasca] dar tin la cei distanti.[Daca cineva chiar citeste blogul asta, va spun, nu ma astept sa ma intelegeti!]
Privesc doar cum trece timpul cu o viteza incredibila aprofundandu-ma mai mult in propria tristete.Si tristetea asta tot eu mi-o creez, si nu ma obosesc sa ma intreb de ce, pentru ca pur si simplu nu stiu. Nu stiu nimic de cateva zile, si fie vorba intre noi, nu cred ca vreau sa mai stiu ceva ce tine de lumea asta invadata de persoane false!Cred ca incep sa-mi creez propria lume, si imi place.
In ciuda faptului ca nu imi place, o sa las clipele sa se scurga usor....
Poate o sa fie mai bine , poate nu...
E gol, gol, gol, gol
"As vrea sa fiu o buturuga,plutind alene,senina,pe apele Gangelui.Sa nu mai simt nimic,sa nu-mi mai amintesc nimic ."[Mircea Eliade]
"As vrea sa fiu o buturuga,plutind alene,senina,pe apele Gangelui.Sa nu mai simt nimic,sa nu-mi mai amintesc nimic ."[Mircea Eliade]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu