Bucurie,euforie,ras...temporar.

 Azi am avut o zii cel putin, ciudat de buna. De mult nu am mai simtit atata bucurie, de mult nu am mai ras cu toata fiinta mea.A trecut ceva vreme de cand nu am mai topait pe holul scolii, a trecut parca o vesnicie de cand nu am mai mai cantat o zii intreaga amuzandu-ma de faptul ca sunt o afoana veritabila.

   Nu am mai simtit de mult o fericire atat de constanta si puternica.Desi in continuare vad lumea tot in alb si negru, si nu mi se arata nici macar o pata de culoare, continui sa ras si sa ma simt bine.Nu stiu pentru cat timp am sa ma simt asa de bine, nu stiu cat timp are sa mai treaca pana cand ceva rau o sa mi se intample. Ceva rau insemnand ceva ce sa imi distruga pofta de viata, si acel rau, nu lipseste niciodata dupa momentele cu soare.

   As vrea sa fie mereu asa, as vrea ca mereu sa ii simt pe toti asa de aproape de mine chiar daca sunt departe, sa simt culoarea , sa simt caldura.O zii ca asta mi-as dori sa fie in fiecare zii, dar, stiu  prea bine ca prea mult bine e prea mult, si ca niciodata nu o sa fie perfect.Asa ca gust cu sete fiecare minut de bucurie si fericire, sorb mireasma ce o lasa rasetele si las razele soarelui ce mi-au cuprins ziua sa imi mangaie pielea, ce duce lipsa mangaierii unor suflete dragi mie.

    Imi las inima sa zburde in propria euforie, si ma las purtata de insticte si de impulsuri.

    Azi doar, maine stiu ca nu o sa mai fie la fel.