As vrea sa fiu si eu nepasatoare asa cum reusesc si altii sa fie fara prea mult efort.Poate ca asa am fost construita genetic, sa imi pese mereu de altii, chiar daca pentru ei sunt egala cu un nimic.Pentru un moment as vrea sa nu mai vad rautate oameniilor, sa nu mai aud lucruri rele, sa fiu indiferenta cu cei care nu imi sunt dragi!
"Si am aflat ca nu e prea rau sa nu fii om/ Sa fii om e crima"[Veritasaga-Spune-mi] Cam asa e in zilele noastre,e crudul adevar.Daca esti bun,esti batjocorit, daca esti rau, esti judecat.Atunci, nu e mai bine sa fii indiferent? Sa traiesti in propria lume si sa fii ferit de toate astea?Poate ca suna putin cam egoist, dar am vazut ca in ultimul timp incerc sa fiu si eu asa.Din pacate[sau fericire] nu reusesc, si ma implic sentimental in comentariile unora care,desi ranesc, le inghit.Se aduna acolo, pana intr-o zi, in care mie frica, ca o sa rabufnesc si o sa fie urat!
Vreau sa fac parte din lumea mea,doar din ea. Nu vreau sa apartin de alta lume, creata de alti oameni pe care nu-i sufar, si in care notiunea de "prieten" e una ce tine de pe o zii pe alta.
Vreau un strop de indiferenta cu care sa-mi acopar lumea, un strop de putere sa nu o parasesc, un strop de iubire sa distrug ura, o raza de speranta cu care sa-mi incalzesc inima, o cheie pe care sa le-o daruiesc unora ca sa vada ce e in sufletul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu