De mult nu am mai privit un cer atat de senin.Puritatea cerului, norii aproape inexistenti,linistea pe care o insipira,toate astea ma fac sa ma gandesc la copilarie.Un cadru perfect,relaxant, pur,inocent,o lume a fericirii.Acest cer senin e ca o oglinda a copilariei. Soarele stralucitor e zambetul lipsit de griji ce il afiseaza pe chipul perfect ,fericirea li se citeste in ochii inocenti ce n-au cunoscut durerea,dezamagirea.Cand ii privesc, mi se afiseaza pe chip un zambet larg, retraind intr-o secunda anii copilariei.Nu ai cum sa nu te uiti la ei, zburdand fara sa oboseasca, razand cu pofta, si sa nu te intrebi : "Oare, copilul din mine unde e?".Cand te privesti in oglinda nu vezi decat un trup maturizat,un chip secatuit de griji,uitat de fericire, nise ochi care se reflecta prin tristetea lor si care au uitat sa surada de fericire, ci doar au numarat lacrimi.Ai uitat insa ce se ascunde in tine.Ai uitat ce ai in adancul sufletului tau.Uita-te cu atentie si ai sa gasesti o comoara ce inca sta sa fie redescoperita.E copilaria!
E in fiecare dintre noi, e in fiecare zambet sincer, e in fiecare lacrima de bucurie.Tot ce trebuie sa faci, e sa nu uiti ca exista,pentru ca ea nu a uitat pe nimeni:"Batranetea este cea mai oribila parte din viata,de aceea Dumnezeu le-a dat celor batrani mintea copiilor" [Garbert Ibraileanu]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu