In ultimele zile, am vazut fetele adevarate ale oamenilor ascunse sub masti perfect finisate, perfect agreabile.Poate ca de unele nu mi-a pasat, iar adevarata lor fata nu ma deranjat sau dezamagit absolut deloc, la unele chiar ma asteptam sa fie diferite de cum le vad eu, si spunand diferit ma refer la ceva ce mi se pare mie a fi dispretuitor si enervant.Dar[exista si un dar, mereu exista un "dar"], am avut si neplacerea de a vedea oameni la care am tinut, de care mi-a pasat, oameni in fata carora mi-as fi lasat orgoliul acasa , schimbati radical, de nerecunoscut.Le spun "oameni cu vesminte noi".De ce?Ei bine nu stiu chiar foarte bine, nu am o explicatie foarte buna, dar pe aceste"vesminte" le aseman cu fetele lor.Am ramas uimita[si nu intr-un mod bun] de ce am vazut si de ce am auzit.La inceput, am negat cu toata inima cele auzite , am fost intr-o perioada de negare, dar, cum mintea omului obisnuieste sa prelucreze informatile primite si cum e el capabil sa dea un verdict :adevarat sau fals, si eu dupa nopti gandite si dovezi primite, am acceptat.Ma durut, poate ca inca ma doare,dar inchei o etapa .Imi e greu sa accept acesti straini, pe care nu ii mai cunosc, asa ca mai bine plec de tot din vietile lor cu capul sus si cu privirea catre un nou orizont.
Aceste schimbari, aceste dezvaluiri, ma schimba.Poate ma grabesc sa spun, dar am invatat din ele.Am crescut din cauza lor,am capatat probabil o alta structura.Si cine stie, poate ca aceste dezamagiri impreuna cu durerile provocate ne schimba viata in mai bine, ne elibereaza de ceva ce nu ne foloseste.
In urma a tot ce a fost,raman vesnicele amintiri ce se vor stinge pe masura ce eu nu voi mai privi in trecut.
Si voi?Cum treceti peste schimbarile persoanelor la care tineti?V-au durut?
Bine ai revenit!
RăspundețiȘtergereDacă vrei caută la mine în arhivă articolele "Iluzii" şi "Despre măşti" . Poate te ajută, poate primeşti nişte răspunsuri. Şi pe mine mă afectează măştile şi falsitatea oamenilor şi încă mai lucrez la cum ar trebui să trec peste asta. Dacă găseşti un răspuns aşteptăm să-l împărtăşeşti şi cu noi.
Am recitit postarile respective.Pot sa spun ca simt la fel, sau am simtit in momentul in care mastile au inceput sa cada de pe fetele celor cu care am impartasit destul de multe amintiri.Am gasit oarecum raspunsul la videcarea acelor rani, acelor deceptii.Adica, in ca cazul meu a functionat pana acum si chiar m-a facut sa uit de ei.E indiferenta si consolarea ca poate asa a fost sa fie.
RăspundețiȘtergereImi aduc aminte de cuvintele dirigintei mele intr-o ora de religie "Daca te-ai rugat ca Dumnezeu sa te ajute sa recuperezi sau sa primesti ceva,si el nu ti-a indeplinit dorinta , nu inseamna ca nu ti-a ascultat rugaciunea, ci inseamna ca stie ca ti-e mai bine fara acel lucru".
Deci cam pe principiu asta ma consolez.Nu stiu daca o sa functioneze la nesfarsit, sau macar pana ranile se vindeca.In plus, nu pot sa schimb pe nimeni, nu am puterea sa fac asta, pentru ca , cum nimeni nu ma poate schimba pe mine asa nu ii pot schimba pe ei.