22 mai 2011

Atunci cand Prezentul ramane in urma.

Soarele a ars mai tare ca niciodata, vantul fosnea frunzele copaciilor imensi, sunetul apei parea o simfonie in linistea padurii.Stateam cu picioarele aninate deasupra prapastiei uitarii.Eram atat de aproape sa-mi dau drumul in ea,dar ma uitam pur si simplu in jur.In fundal se auzea muzica fericirii,facandu-ma sa retraiesc mementele dulci in doar cateva secunde pe cand un  fluturas multicolor imi adusese in zborul lui lin o revelatie : cu totii stim ca aceste insecte superbe traiesc minim cateva ore, deci in concluzie tot ceea ce e frumos dureaza putin. Acest gand ma asfixiase, si tot ce faceam era sa stau la marginea prapastiei si sa lacrimez.Ma tot uitam in jur sa vad ceva care sa ma opreasca,ma uitam dupa Trecut.Asteptam sa-l vad venind linistit aratand perfect ca intodeauna.Dar asteptam in zadarn ,pentru ca in zare nu se vedea nimic altceva decat un drum pustiu.Prapastia ma ademenea cu vorbe dulci , auzeam soaptele ei.Eram atat de tentata sa sar incat nu mai gandeam, cand , am vazut o carare luminata de soare ce imi promitea o viata noua,puterea de a trece peste rautatea celor din jur.Era cararea Indiferentei.Si atunci m-am gandit :"Cui ii pasa cate lacrimi vars?Cui ii pasa ca mie imi pasa?Nimanui.De ce nu as merge pe acea carare?De ce sa nu fiu si eu indiferenta?"Fara sa ezit, am pasit timida catre carare, promitandu-mi ca o iubesc mereu Trecutul si ca nu o sa-l regret,dar o sa-l las in urma caci in fata mea se afisa un nou orizont ce promitea alinare.Inainte de a pasi in lumina calda a soarelui o mana rece ma prinse-se de incheietura.Am intors curioasa privirea si am vazut Prezentul.Superficial,ironic,hidos,rece si cu o privire goala.Lacrimile imi curgeau fara oprire purtand in ele o ura si un dispret de neimaginat.Dieferenta dintre Trecut si Prezent era atat de drastica incat uram Prezentul din tot sufletul pentru ceea ce devenise.M-am tras din stransoarea lui zambindu-i ironic stergandu-mi lacrimile si pasind pe carare.
Privind pentru ultima oara in urma am vazut cum Prezentul disparea incet in fum.Un final sec precum structura lui.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu